"vreau sa fiu o personalitate!!!"

...desigur k niciodata nimeni nu a pretins ca i'ar displacea sa fie "cineva"... dar nimeni nu a privit dincolo de foaia de hartie unsa cu ulei pe care, cu naivitate, o numeste "geam". si nefacand acestu lucru, destul de simplu de'altfel, si'a ingradit singur perspectiva. asupra lucrurilor, deciziilor, oamenilor s.a.m.d.. sunt multi cei care fac asta, multi pe care, cu regret sau nu, ii cunosc, multi pe care nu'i cunosc dar cunosc oameni care ii cunosc si tot asa... prieteni ai mei, prieteni ai prietenilor mei, prieteni ai prietenilor lor [...]... sunt oameni redusi. ba nu, scuze, "redusi"... ca sa nu jignim decat pe cine se simte... e curios cum oamenii se feresc sa jigenasca/raneasca direct. cei mai multi, inclusiv eu pana nu demult, o fac prin tot felul de subterfugii si sicane, pe ocolite, uneori atat de mult incat uita de unde au pornit si devin orbi... ca niste roboti : "destroy"... niciodata "protect"... e pacat sa uiti de unde ai pornit... cine te'a ajutat si cine te'a iubit, cine te'a ingrijit cand te dureau toate, de la suflet la fizic... ma rog... un gand decent aveam... chiar cand unii nu dadeau doi bani pe decenta mea... si am aflat ca nu e rau sa nu fii om... sa fii prea om e crima... deviez... totul se repeta "in a cyclic fashion, my dear"... am terminat cu anumite lucruri doar pt a le relua ulterior in alta forma [putin probabil], in alt "loc"... oricum, scrii ce simti, scrii ce vezi, scrii ce iti doresti sau scrii ce crezi... cine esti tu, la o adica, sa te iei de oameni si cuvintele lor... da'i in pula mea sa scrie... cei care chiar au ceva de spus vor fi remarcati, ceilalti vor disparea pur si simplu... si gata... dar totusi... cine sunt eu, la o adica, sa ma iau de tine si de cuvintele tale? da'te'n pula si scrie... daca chiar ai ceva de spus vei fi remarcata, daca nu, vei disparea pur si simplu... si gata!

...desigur k niciodata nimeni nu a pretins ca i'ar displacea sa fie "cineva"... unii ar face asta cu orice pret... calcand peste prieteni, iubiti, peste toti cei care "gave a shit" candva... preferand sa se increada in oamenii care le fac placere... sau se scrie "pe plac"? e usor sa te inconjori de sclavi... e deajuns sa gasesti oameni mai slabi si mai distrusi decat tine... orice prost poate sa se laude atata timp cat e altu mai prost acolo sa'l aplaude... nu stiu daca ai inteles... sper/cred ca, totusi, da.

...desigur k niciodata nimeni nu a pretins ca i'ar displacea sa fie "cineva"... dar e dureros sa fii in varf si singur... nu trebuie sa ma crezi... e plin de oameni cu doau fetze care te inconjoara din diferite motive... oricum cei [putini] care iti raman aproape si sunt intr'adevar langa tine... de fapt... nu cred k ii vei avea... sper sa ii ai... dar doar prin faptul ca ai acea frumusete "sa nu'i spunem interioara" caracteristica de cand erai mica... nevermind... sa ai grija doar, ok? stiu ca te vei enerva, iti vei da ochii peste cap si ma vei trimite in locuri de neconeceput, dar de data asta si toate datile urmatoare... nu voi mai fi acolo ca plasa de siguranta... "final resort" pe care stii ca, inidferent de ce'ar fi, te poti baza... ai grija pe umarul cui vei plange... nu voi suferi pentru tine, oricum... doar o parere fugitiva de rau si un suspin... "am iubit'o candva"...

...desigur k niciodata nimeni nu a pretins ca i'ar displacea sa fie "cineva"... dar cel mai important e, inainte de toate sa stie macar o chestie simpla... gen pluralul de la perna... :P

amar.surasul unei gropi

aleg iar albul clar... acelasi alb murdar care ma umple ca sa nu ma lase gol... maine plec... de maine ma gandesc sa plec... poimaine promit sa nu mai trec prin ganduri... sa nu ma mai intrec cu umbra mea in jurul unui bec ce'mi creioneaza gandurile in loc... a doua zi fugeam intors pe dos si am vazut tabloul a ce'am fost... zdrobit pe jos, acoperit de praf... l'am ridicat si mi'au zambit... i'am ars, le'am reprosat ca m'au mintit... si am plecat de'acolo peste'a doua zi... cu gandul peste'a saptea mare... "ce va fi va fi"... si totusi maine presimt remuscari... putine... asa ca hai sa nu mai stam impreuna pe aceeasi banca, hai sa nu mai stam deloc... hai sa nu ne mai tinem de maini pe'ascuns... si dupa porti sa nu ne mai impartasim saruturi c'au ajuns... hai sa nu ne mai nelimitam in limitele ce le'am tot pretins... si alea ne'au ajuns... si totu'a fost stins dinadins... toamna mea nu a vanit si plutesc pe perechi de aripi frante, pe priviri, pe stele, pe priviri ce'au cazut pe ele... si'au ramas pierdute... pe stele ce'au cazut si'au ramas cazute...

hai sa schimbam piesa noastra care s'a schimbat de'atatea ori ca nu mai stiu nici care e nici care'a fost... hai versurilor sa nu le mai dam crezare, si ideilor care le umplu si le fac profunde... n'are rost...

[nu minti, caci tu esti cea ce minti, incurci... nu veni, caci tu esti cea ce pleci si'alungi]

multumesc si semnez a dor... iti multumesc, acum iar privesc in gol.

o litera... poftim

"...ti'am mai spus de nenumarate ori ca visele sunt facute pentru a fi spulberate si nu m'ai crezut. acum simti pe pielea ta adevarul si te prefaci. te prefaci ca nu doare, ca nu simti, te prefaci ca totul e bine si crezi, visand inocent, ca mai bine de atat nu se poate. ei bine, afla ca gresesti. din nou. poate simti uneori acea exaltare a simturilor, pe care o confunzi cu fericirea. oricine simte asta. incepand de la lucruri mici gen mirosul din aer sau mirosul transpiratiei lui. dar nu poti trai asa pentru totdeauna. si cand te desprinzi de acel fior, voluntar sau nu, trebuie sa infrunti realitatea rece a cotidianului. atunci iti privesti fantomele in ochi si problemele atunci te incercuiesc. fericita nu. multumita nu. implinita nu. atunci de ce pula mea mai continui? probabil din acelasi motiv pentru care si eu o fac. speranta moare ultima. dar sperand impreuna sansele cresc simtitor. orice razboi e mai usor in doi. dar in "doi" care trebuie... si pot oferi alinare asa cum am nevoie de ea. pot oferi dragoste asa cum am nevoie de ea. dar uneori nu e destul nu'i asa? in doi este mult mai greu sa pierzi."

[poate gresesc, poate nu esti tu, poate m'amagesc, sau poate nu... chiar daca sunt furtuni, ninsori, soare si ploi, in orice razboi... e mai usor in doi...][e foarte greu... cand, fara tine, a ramas un simplu eu]

[Praf pe drum
Cand ma scutur imi spun
Nu'i nimeni sa m'adune
Cand sunt beat praf nu'i nimeni sa ma'ndrume
Orice razboi e mai usor in doi
Nu'mi spune ca sentimentele au ruginit in noi
Armurile'au cazut si'acum ochii mari si goi, varsa ploi
Sentimente patate de noroi se'ntorc'napoi
Amintiri transformate in strigoi
Scrisori aruncate la gunoi, voi strange'n pumni ura
Imi va urla gura, va tremura mana
Asta'i razboiul meu cu lumea
Iar tu vei fi doar una, intotdeauna
Cand vor pica din cer si soarele si luna]

[...]

fulgerscris

sau cum sa iti ingramadesti gandurile pe un monitor de 30x30 in 8 minute... sau mai putin... se ia una bucata muzica agresiva cu ritm exasperant, rapid, tempo ridicat... chana masala de la looptroop merge foarte bine pentru mine... se elimina toate gandurile din cap si se da drumul mainilor pe tastatura... se lasa liberi cainii din iad sa arda si sa distruga tot ce intalnesc in cale... incearca sa scrii cu viteza batailor pe minut... o tasta o bataie... scrie, frate, doar scrie... nu conteaza ce atata timp cat exercitiu ai, ai si ce scrie... iti intra in reflex... scrii ca si cum respiri... in mod natural, neimplicat, inconstient si rece... e cel mai bine si cea mai apropiata senzatie de exaltare pe care o poti cunoaste in cursul scurtei tale calatorii prin univers... viata... ce pula mea!?! de aceea multi si multe pe care le citesc mi se par artificiale... pentru ca se simte forta cu care incerci sa scoti o metafora din tine, draga mea... si nu ma refer la tine, ci la tine... tu scrii decent de bine... tu nu! si asta e, accepta si mergi mai departe... nu stiu de ce nu pot scrie fara disssSSSsSsSsSSsSsSSss'respect... de acolo vine... nu pot respecta pe cineva care pretinde ca face bine ceva cand de fapt face un ca'k... si gata... renunta la norisori si la pufuleti si pula mea get some real experiences to write about... nush de ce ma leg de tine sunt agitat azi... aglomerat si grabit... incalzit si sarit sau nu. nu stiu. bruneta vs blonda : 1-0 multi de 1... o infinitate... mai scrie... sunt curios...

v'am pupat furiile mele...

[there's no meaning in listening to all those left behind... remember to forget them... diss]

revino'ti copile si citeste scrisul in sange de pe peretii din jur, deschide'ti pleoapele grele si observa - te'njur, nu am batut atata drum pentru nimic, nu am venit pana aici ca sa ma'mpiedic si sa nu ma mai ridic! tu'ti pui singur obstacole'n cale, iti darami busteni peste propria carare... leaga'ti sireturile si porenste la drum... alearga si cazi, ridica'te mai sus decat brazi, te'ntinzi, te adun, nu mai poti, te razbun... nu mai poti scrie, scriu eu, nu mai vrei sa continui dar o vei face mereu... pentru c'asa esti tu... un ipocrit, un prefacut notoriu cand vorbesti despre durere. spui ca nu simti dar urli'nauntru si rabzi... iti exprimi o parere cu un singur cuvant... si cand toate incep sa pluteasca le zdrobesti de pamant...

erai un elev cand totul a inceput... era o eleva si a cazut... ai invatat sa dansezi, sa scrii, sa vorbesti, sa pictezi... ai invatat sa ascunzi, ai invatat sa refuzi... ai invatat sa ii minti, ai invatat sa'i distrugi... hai fii cel de'atunci, you got the cure for the restless and bored -- with this said... .. [end.]

traieste...

"Gata, Deschide-i toate portile..."Imi curgeau noaptile-n zgomote, parca de apa, pai imi tropaie rotile de de targa-n galop, in spre praguri si porti si guri de morti. "Ma vezi. Poti?""Nu", am sange pe ochi, vad lopeti sapa gropi, un corb la picioare-mi, pare ca,Poate, sunt gata de moarte. Doctore, ma desparte doar un gand de ape.Sunt plin de gunoi, cu voi, voi muri-n voia mea, ne vedem in viata de apoi,"Daca exista asa ceva...""Ma trezesc..."Trosnesc, fasele-n taceri ude, de rosul meu orb si mat, Ma vad, mort in priviri, ce-mi cauta, moarte in corp si cad, Si ud cu lacrimi, culoarea-i parca de crini, alb. Albe umbre, in randuri, priviri.Alte atele, pe ganduri, lumini.Acum si masa asta de fier, de vine cu mine, e fuzibila,Cum si masca asta de frica, devine, vizibila...Perfuzia ma-mbata mai greu, betie de spital ca Sub caldura sangelui meu, insuportabila ma Opresc, rugina-n palme cand tusesc, ce grotesc. Doctore, ametesc... Simt cum ma amestec, cu sange si fier, tu inger sa fii el, Ca eu in ger deger, deget cu deget. "De ce te duci sus?" Pai vad un apus si parca si targa tace. "Am ajuns?" Vad un bisturiu in viscerele bustului, ce un bistru vis imi cere, zbor trist Si razbat deschis, inchid un ochi aud un puls, cade din venele mele, scade Smuls din inima, ce-mi bate ora fixa, sunt in dureri. "Rezista..." Si rasar inchis, inchid si celalalt ochi, impuns de seringa si iar tresar In sunete dementa, iar in ser desenez sedimentele de insurgenta. Deschid inauntru ochii, sa vad ce mai pot...Si te vad, doctore cu masca ta la gura, cu ochi-nchisi in corp Cand moartea sta si te injura, in jur ura, in joc eu, jumate mort. De ce, nu ma mai doare? De ce pleci? De ce sunt rece?Unde iesi? "Lasa, trece..." Il vad cum tremura, se chinuie, Ma curata, ma ustura acul din drena. Acum, vezi, cruta-ma tu doctore, vreau sa traiesc, Anunta-ma cand moartea vine, vreau sa ma feresc, Si ma ridic, din nimic, zadar deces, zi-mi de ce-s mort in fata mea; Ma uit la targa asta de fier sec, la mine mort, la drum sa plec. "Asa..." Spirit prin spital, vad patul meu, adoarme singur, in salonul sidefiu, In el o vad plangand, va dorme singura si ea, pe mine asteptand, Si eu n-o sa mai fiu. "Te iert". Stiu. Parintii pe culoar: Tata carunt, ca o ninsoare pe carbunii stinsi, in tine iarna. Iarta-ma. Mama, cu lacrimi in palma, si ochi de mare calma. Iarta-ma iar. Iata-ma... Si doctorul, se apropie si zice:"Imi pare rau..."Si linistea curge pe obraji."Imi pare rau ca a durat asa de mult, el va fi bine""Vreau sa ma lasi..."Si vad moartea, cum iese din sala de operatie, si intra-n cea de garda,Sopteste suparata: "Lasam pe alta data" si-mi zambeste, Baga o mana-n buzunar, Ridica din umeri si pleaca... "Traïeste..."

in.polemica.cu.mine

4 cuvinte. oricare ar fi ele. descriu un plan... care, invariabil de mediul de existenta este, la fel de invariabil, instabil. un plan nu are decat rareori sanse de reusita. un plan nu are varfuri sau gropi. un plan nu este interesant. un plan este monoton si dezolant. un plan nu exista pentru nimeni si pentru nimic. deci 4 cuvinte nu descriu nimic. restul cuvintelor o fac. scuzele nu se accepta. pentru ca au fost un plan in prealabil. parerile de rau sunt vorbe pierdute. pentru ca si ele au facut parte dintr'un plan. vrei sa vezi ironia... ce scriu nici macar nu are rost... totu'i un plan... agatat in 4 puncte... atat de fragil... atat de variabil... atat de trist si de direct. atat de plictisitor... sunt toate care's in plus... pe langa 4... care fac diferenta... e ce spui cand buzele's lipite ce conteaza... sunt restul cuvintelor nespuse... si tu turui de o viata... nimic interesant...

------

have a fuckin' fascinating day... :)