amar.surasul unei gropi

aleg iar albul clar... acelasi alb murdar care ma umple ca sa nu ma lase gol... maine plec... de maine ma gandesc sa plec... poimaine promit sa nu mai trec prin ganduri... sa nu ma mai intrec cu umbra mea in jurul unui bec ce'mi creioneaza gandurile in loc... a doua zi fugeam intors pe dos si am vazut tabloul a ce'am fost... zdrobit pe jos, acoperit de praf... l'am ridicat si mi'au zambit... i'am ars, le'am reprosat ca m'au mintit... si am plecat de'acolo peste'a doua zi... cu gandul peste'a saptea mare... "ce va fi va fi"... si totusi maine presimt remuscari... putine... asa ca hai sa nu mai stam impreuna pe aceeasi banca, hai sa nu mai stam deloc... hai sa nu ne mai tinem de maini pe'ascuns... si dupa porti sa nu ne mai impartasim saruturi c'au ajuns... hai sa nu ne mai nelimitam in limitele ce le'am tot pretins... si alea ne'au ajuns... si totu'a fost stins dinadins... toamna mea nu a vanit si plutesc pe perechi de aripi frante, pe priviri, pe stele, pe priviri ce'au cazut pe ele... si'au ramas pierdute... pe stele ce'au cazut si'au ramas cazute...

hai sa schimbam piesa noastra care s'a schimbat de'atatea ori ca nu mai stiu nici care e nici care'a fost... hai versurilor sa nu le mai dam crezare, si ideilor care le umplu si le fac profunde... n'are rost...

[nu minti, caci tu esti cea ce minti, incurci... nu veni, caci tu esti cea ce pleci si'alungi]

multumesc si semnez a dor... iti multumesc, acum iar privesc in gol.