exercitiu de compozitie nr. I

iti scriu aceste randuri doar ca sa'ntelegi, sperand ca pan' la urma vei avea destul curaj s'alegi, destul ne'am prefacut si ne'am jucat c'am fi mai sinceri, restul n'a mai contat, acum primesti cand ceri, nu te uita prin mine, nu incerca sa treci prin mine, nu'ti pierde cumpatul de data asta, nu'ncerca sa'mi ascunzi masca, satul de stat s'astept, aleg aleator, caci am mintit mai jos, din jocul asta nu iesi castigator, totul atarna'n firele ce se itesc din noi, sunt invizibile si chiar, dispar aproape, atunci cand le vezi cel mai clar. spui ca sunt las, dar ma ascund din nestiinta, din neputinta de a face fata la tot ce'i mai rau, nu vreau sa lupt c'o lume ce triseaza, nu vreau sa'mi dau cartile pe fata'n timp ce toti pluseaza, e miza mare'n joc, e miza ce ne inconjoara'n tot, mizeria de pe asfalt e o reflexie banala a sufletului nostru care'i doar o incapere goala. si ti'am zis "haide sa umplem golurile" si mi'ai ras in fata'n mod involuntar, credei ca'i chiar asa usor sa'ti dezlipesti guma de sters de pe trotuar? tu vrei sa ploua peste tine, vrei fulgere si pomi luati de vant, dar eu sunt cel ce vand sperante si nu poti sa ma accepti, deci dintre noi care'i mai slab pana la urma... ce dracu tot astepti? si crede'ma cand zic ca n'o sa poti uita... pana la urma noi suntem doar fulgi de nea in primavara verii noastre, nu, n'o sa poti uita... suntem imaginile visurilor noastre...

nu conteaza, eu casc ceruri... tu'mi nasti geruri... ce naiba, tu nu vezi cum tremuri?

flow

asta'i jocu'n care te prind, nu te alint si nu vreau sa te mai plac, te'arunc la gunoi cu un fals trac
dar stii ca eu doar ma prefac, eu doar zic, nu fac, eu vorbesc doar sa nu tac, si'o sa daram orice'as construi pan' la urma, timp doar sa am sa'mi ajunga. iau totul in gluma, sunt un tip cinic si rau, fac totul doar pentru'a rani, nu m'ai vrea cu tine, zau, dar eu nu stau pe loc, de cele mai multe ori ma vezi plecand undeva, niciodata venind, niciodata cu zambetul pe buze, niciodata sarind, niciodata sperand, c'am pierdut'o si p'aia de mult, niciodata razand, l'am uitat cu ochii plini de lacrimi, plangand. nu spun ca's baiatul pe care de mica se zice ca'i bine sa'l ocolesti, dar nu spun nici ca nu ar fi bine sa ma eviti pan' mai cresti, poate si dup'aia, nu te'avertizez de nimic doar de faptul ca se'ntoarce foaia. incet si pan' la urma o sa fie o unica linie, cuvintele reliefuri pe ea, si'un munte ce'o strange in pumnul ce'i mana mea. asta'i jocul in care oricine se pierde, deci ce sanse ai? sanse n'ai asta e jocul meu si eu decid care'i primul care va iesi invins, primul care va fi prins, primul licar care va fi stins. pot sa'ncalc regulile daca vreau si am s'o fac dinadins. uita'te la mine, uite cum dispar sub aceleasi masti pe care le am, uite cum ma transform iar in omul ce eram, uite cum, indiferent de voi, indiferent de ce probleme'aveti, voi trece cu vederea si va voi lasa sa va zbateti chiar daca pot face ceva, nimic nu mai conteaza, nimic nu mai e cum era, pastreaza'ti constiinta... prefa'te'n continuare ca vezi clar ce va urma. de data asta nu's mai ultimul, esti ultima.

[daca zambesc ziceti ca's ingamfat si'anost. credeti ce vreti, aveti grija sa nu va fie dor de omul ce am fost]

[