inutilitate seaca

nimeni nu mai lupta pentru nimic in zilele astea. societatea e o masa diforma de oameni care alearga haotic, fara tinta, incercand sa dea sens existentei lor, si asa, precare. prietenii sunt doar oameni la fel de plictisiti si inutili care, intamplator, au ales sa coexiste si sa "nu faca" nimic impreuna. sentimentul asta de apartenenta e, oricum, doar o iluzie. pentru ca totul e o iluzie. azi e soare afara, dar e trecator. la noapte nu va mai fi soare. logic, nu. pana maine totul se poate da peste cap. poate se innoreaza. poate incepe si sa ploua. poate va fi furtuna. sau cutremur. poate maine va fi ultima zi din scurta existenta a omenirii si noi stam ca prostii si scriem/citim bloguri in loc sa mergem sa profitam de, poate, ultima zi insorita a vietii noastre. si uite asa, uitam de unde am pornit. nu vroiam sa subliniez cat de precara e viata insasi. dar, ca intotdeauna, sensul unui cuvant se pierde intr'o mare de "continut" inutil. nimeni nu mai lupta pentru nimic. asta e ideea. poate sunt eu prea batran pentru varsta mea, sau, din contra, prea tanar pentru cati ani am, dar uneori mi se pare ca inot intr'o mare de prosti. niciodata nu m'am autoinclus intre ei. pentru ca nu cred ca sunt prost. incerc sa caut alti oameni care nu sunt prosti. sunt multi oameni speciali, fiecare in felul lor. toti au idei bune cateodata si toti sunt "spirite libere". dar incearca sa'i mobilizezi sa faca ceva notabil. si atunci te vei lovi de ziduri de indiferenta si pasivitate. de aia sunt multi prosti. pentru ca atunci cand lumea nu se asteapta la nimic de la tine, nu ai nici un motiv sa lupti pentru ceva. nu mai exista asteptari si standarde si asta e trist. toti se pierd in context si inteleg ce vor ei cand incerci sa le spui ceva. asa se face ca am inceput sa "selectez clientela"... ma apuc sa ma descotorosesc incet de oamenii care'mi sunt inutili. si asa m'au tras destul in urma. stiu ca pot mai mult si voi face mai mult. si nu o sa ma mai las tras in jos de balast in plus. sunt satul de oameni care nu asculta, care cred ca doar parerea lor conteaza, care nu accepta c'au gresit si care nu invata din greseli. lor le spun la revedere si voi incerca sa'i pastrez cat mai aproape pe ceilalti.

[deocamdata imi ajunge locul pe care'l ocup, nu vreau si locul tau. dar daca imi apare in drum spre locul cuiva pe care'l vreau, fii sigur ca te voi da jos de pe el.]