...si ma intorc... abia astept... nu mai am chef/rabdare/pasiune/orice... ma intorc de la ce mi'am facut cu mana mea, de la frig, inghet si lipsa de orice... la zapada, caldura, pomi de craciun, ciocolata, cozonaci (eventual cu stafide), colinde, familie, mancare ca acasa, si tot de ce m'am lipsit atatea luni...
sa nu va faceti nimic cu mana voastra... k riscati apoi sa nu aveti nici un drept sa va plangeti de mila...
ne vedem.
About Me
Blog Archive
Mai Stii
4:AM Forever
Shoot for the stars
inca 23 de zile +/- una sau doua
pentru
si'o simfonie de cuvinte care pot sau nu sa te atraga
asta'i pentru toti care se'ntorc de jos, gata sa cada
asta'i pentru cine confunda ritmul cu un stil de viata
pentru toti care s'au scurs, topiti, cu inima de gheata
si pentru nimic senzational ne inchinam capul, pentru toti care nu atrag atentia. pentru ochii care nu se uita si pentru zambetele care sunt atat de subtile. pentru fiecare data cand am intors foaia si pentru fiecare data cand am mototlit'o si am aruncat'o la gunoi. pentru toti dintre noi care sufera zilnic si nu vor sa cedeze pentru ca indifernet de ce cred, pentru mine ei sunt adevaratii eroi. pentru lacrimile care nu s'au scurs niciodata si au inghetat pe suflet, pentru gemetele de durere refulate, pentru fiecare data cand ti'ai abtinut un icnet si pentru toate orele si zilele furate. pentru ca poti sa mergi cu capul sus in continuare si pentru ca poti sa mai arunci un zambet celui ce te raneste, chiar daca doare. pentru pasul care te poarta tot mai departe si pentru marsul din care nu poti sa evadezi. pentru ca faci ceea ce faci pentru cineva si nu pentru tine. pentru toti care pot inca sa mai creada in dragoste'n iubire. pentru unghiile rupte'n carne vie si pentru sangele care le'a vindecat ranile. pentru ca nu vrei sa epatezi si nu astepti nici o multumire. pentru ca faci bine pentru tine. chiar daca nu neaparat bine pentru tine. pentru lipsa, pentru nimic, pentru frig, pentru cedare, pentru resemnare, pentru ca inca doare, pentru tacere, pentru neplacere si pentru ce? pentru ca pur si simplu asa esti construit. ne inchidem astazi ochii si strangem din dinti. pentru ca nu vom putea vreodata sa va multumim indeajuns si nici sa va razbunam. pentru ca suntem la fel ca voi, cei care ne'ati dat totul. si niciodata nu am stiut sa apreciem. suntem la fel ca voi si cei ce ne vor urma vor fi la fel ca noi. pentru.
violent by design
visez sa ma opresc... cu mintea in franturi cu sufletu'n lanturi, cu ochii'nlacrimati si mainile imbratisand poze cu copii decimati... si vreau sa ma opresc... in ciuda junghiurilor dintre coaste, aschiilor din pupila, totu'i la limita dintre luema reala si lumea debila... nu sunt de elita, dar sunt separat... m'am nascut foarte prost, dar am invatat...
urmaresc de la distanta restul lumii cum evolueaza, ii vad pe toti cum incearca sa faca ceva din nimic si ii admir... da' nu's ca ei, nu, nu's ca voi, nu, nu'sh de voi putea vreodata sa ma schimb... dar zi de zi ma tot surprind cate putin si ma tot mir... si pana la urma pur si simplu ma voi intoarce cu spatele, intr'un final clar hotarat, intr'un final decis... m'am hotarat sa nu ma mai implic... pian.
nu e vremea de vina, e timpu'n care ne'am nascut, sunt zilele de robota, si ploaia cade'n ropota, sunt zapezile de fier ce iti acopera inima'n franturi si sunt piesele ce'ti ung iar chinu'n chipuri... si versuri... vezi uri, vezi cum toti in juru tau se schimba in strigoi... si'ti urli'n piept ca "niciodata nu voi!" niciodata nu voi... plangi si lacrimi se preling pe fetze... picaturi de inocenta curg si's sterse... ca hartia igienica pe fese... si sunt aruncate... poate ele erau tot ce mai conta si's duse... nu se mai continua asa, nu mai continua!... opreste'te pentru o secunda si priveste cerul... angelic tresses...
hai umple'ti scrierile de'ura, umple'ti cuvantul de ardoare... vreau sa vad pasiune... cum numai focul ce stiu ca'ti arde'n vene poate genera... nu esti singura niciodata. noi suntem mai sus de univers... stii unde poti sa vii mereu oricand... numai nu veni cu razboi si nu veni cu arme... m'am saturat sa ma tot apar... oricum pierdem amandoi...
[nu mai imi da commenturi... nu pentru tine scriu. n.r. ultimul post. nu il sterg pentru ca nu sunt dumnezeu si nu am putere de viata sau de moarte asupra nici unui lucru creat de altcineva. nu pentru tine scriu]
we just "didn't" care...
si totusi mai exista speranta
pentru ca, contrar oricarei idei generale, orice om poate fi salvat. de cei din jur, de societatea care l'a format, de pasiunea pentru lucruri (persoane) gresite si nu in ultimul rand, daca e cazul, de propriul eu. asa e cu criminalii in serie care dupa o vreme pot redeveni cetateni de seama ai societatii. sau macar acceptati inapoi. pentru ca ar fi chiar culmea daca mobilul degradarii individului nu ar fi si motivul restaurarii lui. ce inseamna asta? in termeni foarte simpli, inseamna ca nici iertarea nici uitarea nu sunt virtuti. acordarea unei sanse e. pentru ca trebuie un om mare (n.r. nu fizic) sa poata trece cu vederea trecutele fapte rele savarsite de un oarecare si sa ii re'acorde incredere neconditionata. pentru ca pentru ca orice schimbare sa aiba loc, e nevoie de incredere. in primul rand oferita si primita ca atare, ulterior intarita si sustinuta. dar e greu. chiar daca, pentru cei mai luminati dintre (indraznesc sa spun) noi un ignorant ramane un ignorant, deci pe cel mai jos nivel, noi putem oricand sa cadem si mai jos in ochii lui. nu e bine sa te urci pe un cal prea inalt si sa ii injosesti pe cei care, poate, chiar daca stiu calari, nu au avut niciodata ocazia sa posede unul. unei palme i se raspunde cu o palma si tot asa. un cerc vicios care se tot ingroasa si tot asa. pana cand stratificarea social'culturala devine atat de pronuntata incat nu mai se poate gasi cale de conciliere.
adica...
o persoana culta, eleganta, sofisticata si unsa cu toate alifiile devine automat o persoana ignoranta daca nu il ajuta pe unul, asa'zis ignorant, sa'si depaseasca conditia. pentru ca unii au nevoie de ajutor. un imbold oricat de mic in directia corecta.
valabil in general, la orice...
in alta ordine de idei... tocmai am terminat a patra (si ultima) carte dintr'o serie anume scrisa de un autor oarecare.. interesant, dar celor mai culti dintre voi carora le voi spune care'i cartea (adica numele), sigur ma vor privi din turnul lor de fildes... asa ca va las pe voi sa intrebati... pregatiti'va sa fiti dezamagiti...
si nu mai asteptati in van... pur si simplu recomandati descoperirea voastra literara si celorlalti. isi vor da ei singuri cu parerea dupa...
o fapta buna... inca un bilet pentru rai...
astept... pentru ca urmeaza ceva...
nebun de alb
acum sunt mai pustiu ca totdeauna
de cand ma simt tot mai bogat de tine
si'mi stau pe tample soarele si luna
acum mi'e cel mai rau si cel mai bine
si uite n'are cine sa ne'ajute
abia'si mai tine lumea ale sale
si'ntr'un perete alb de muze mute
nebunii negri cauta o cale
prin gari descreierate accidente
marfare triste vin in miezule verii
iar eu sunt plin de gesturi imprudente
ca sa te'apropii si ca sa te sperii
jur imprejur privelisti aberante
copii fragili ducand parinti in spate
batrani cu sanii gri de os pe pante
si albatrosi venind spre zari uscate
mi'e dor de tine si iti caut chipul
in fiecare margine a firii
in podul palmei daca iau nisipul
simt un inel jucandu'se de'a mirii
te'aud in batalii din vreme'n vreme
ostasii garzii tale ti se'nchina
iubita mea cu foarte mari probleme
cu chip slavon si nume de regina
si te iubesc cu mila si cu groaza
tot ce'i al tau mi se cuvine mie
ca un nebun de alb ce captureaza
regina neagra pt vesnicie